𝗖𝗿𝗲𝗱𝗲𝗮𝗺 𝗰𝗮̆ 𝘃𝗶𝘀𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗼 𝗽𝗶𝗲𝗿𝗱𝗲𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝘃𝗿𝗲𝗺𝗲.

Octombrie 2006.
Eram la primul meu seminar despre antreprenoriat.

Nerăbdătoare.
Cu agenda și pixul pregătite.
Cu zeci de întrebări în minte.

Tocmai făcusem o schimbare mare în viața mea.
Plecasem dintr-un loc sigur de muncă spre antreprenoriat.
Aveam nevoie de răspunsuri.
Voiam strategii.
Voiam să știu ce să fac și cum să fac.
Cum să construiesc un business care să funcționeze.
Cum să fac lucrurile „corect”.

A urcat pe scenă antreprenorul de la care urma să aflăm secretele succesului.

Și… ce să vezi...

A început să vorbească despre visuri.

Îmi amintesc foarte clar ce am gândit atunci:
„Nu a început deloc bine…”
„Unde sunt strategiile?”

Pe măsură ce trecea timpul, entuziasmul meu s-a transformat în iritare.
Apoi în dezamăgire.

Când ne-a arătat și panoul lui cu visuri, m-am enervat tare.
Atât de tare încât, deși am rămas în sală, nu mai eram acolo.
Stăteam pe scaun, dar eram închisă.
Auzeam, dar nu mai ascultam.
În mintea mea, respinsesem totul deja.

Am plecat de la acel seminar cu multă frustrare.
Nu puteam decât să mă gândesc că investisem timp și bani ca să aflu ceva care, pentru mine atunci,
„nu avea nicio legătură cu antreprenoriatul”.

Pentru că, nu-i așa…
ce legătură să existe între visuri și antreprenoriat?
Visurile sunt o pierdere de vreme.
Antreprenoriatul e ceva real. Serios.
Așa gândeam...

…

Astăzi știu cât de ușor respingem ideea de VIS.
Și cât de devreme învață și copiii să facă același lucru.

De aceea cred atât de profund că, dacă ești părinte sau educator,
contează enorm când și cum vorbești copiilor despre aspirații.

Prin campania „3 euro pentru un vis”, poți fi una dintre persoanele care nu lasă un copil să se închidă în fața propriului vis.

⏳ Mai sunt două zile din campanie.
Donezi și poți primi, prin tragere la sorți, o sesiune de Dream Management.

Apasă pe link:

Un copil îți va mulțumi. 🤍
#school_of_dreams